Îmi plac camerele de hotel. În camere de hotel, albe, impersonale, nu mă plictisesc niciodată. În camerele de hotel aştepţi întotdeauna ceva – o întâlnire, un iubit, un avion. Din camerele de hotel cineva şterge eficient toate urmele trecerii celui de dinaintea ta, şi pe ale tale. În camerele de hotel ai voie să-ţi fie dor, să fii nostalgic, îţi contempli fără patetism singurătatea, te obiectivezi, numeri drumurile care te-au adus acolo şi pe cele care care te vor duce mai departe.
Odată ajuns seara într-o cameră de hotel, ştii că între tine şi mâine, orice ar însemna el, nu sunt decât nişte aşternuturi care nu-ţi cer nimic, nicio impresie, niciun gest de recunoaştere. îmi place aşteptarea aceea înfrigurată, îmi plac paturile mari care îmi întreţin iluzia că m-aş putea odihni.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu